CAPITOLUL II. Dragostea

Salut! Este nevoie de un play și de o dispoziție sufletească mare.

     Termin cu dragostea nu poate fi explicată, acesta este răspunsul începutui. Însă de ce sa nu ne jucăm umpic? Așa începe totul, dintr-o joacă..doar că nu ne folosim de camionete și lego, ci de un zambet, de doua zambete și așa o să se termine. Totul e firav la început, vă cautați unul pe celălalt de parcă vrei să-i furi ceva..și..da, îi furi, încet-încet, dacă se potrivește cu a ta, îi furi inima. Nu ți-o dă singur pentru că nu realizează, doar vine pe parcurs și de la sine. Singurătatea te face să-ți găsești o persoană. Loviturile din trecut te fac să fii pretențios. Afecțunea nu iese când vrei tu, iese când vrea ea. Nu știu dacă am atâtea rânduri încât să-ți relatez cum e să fii la pămant și să stai linișit cu faptul că, într-o zi, la cum ești, cineva doar te va scutura. Evoluția se face prin suferință, în dragoste trebuie parcurse toate etapele. Așa te maturizezi, sufletul are ochii vineți pentru că trebuie.

     O să greșesc, dragoste, pe rupte! O să te supar cât o fac toți la un loc, o să te deranjez cât n-o să suporți, o să-ți întind nervii ca firul de bumbac...însă, atunci când te vei aștepta mai puțin, mă voi revanșa, ți-am jurat! Dragoste, îmi voi da dragostea mea toată pentru tine! Tu dacă te vei șterge de mine și vei mototolii șervetelul, eu îl voi desface și te voi mangaia cu mâna mea. Vei ceda, dragoste, doar că eu sunt ca un seif: Știi cum se zice, cu cât ești mai bogat, cu atât ești mai lacom..eu cu cât te simt mai mult, cu atât adaug o cifră seifului pentru a nu-l ghici nimeni, nici măcar tu, pentru că tu ești sufletul din seif..și nu vreau să ieși niciodată, niciodată! Tu vreau să-mi scri viitorul prin prezent. Voi povesti lumii doar o idee despre tot ce se întamplă între noi doi, restul ideilor rămân doar pentru mine și nici chiar ție nu ți le spun pe toate, doar ți le arăt. De ce mă opresc din 8 în 8 minute ca să scriu despre tine? Arată-mi tu în fiecare zi. Te știu și-o să mă lași să cad ca frunzele toamna, oricum tot primăvara mea o sa rămâi.

     Aș scrie atât de multe despre tine încat mi-ar amorți mâna, mi-ar amorți ambele mâini și ochii și tot..însă dragostea mea pentru tine nu va amorți nici când n-o să mai suflu. E un semtiment reciproc, dragoste? Spune-mi că nu este pentru a-ți mai demonstra o dată ce-ți voi arăta și a treia oară: suflarea mea. Să-ți inspir atât de mult curaj, atât cât să te crezi de neînvins..și, crede-mă, cu tine sunt de neînvins. Alerg după tine ca după un tranvai, chiar dacă vine altul in 8 minute, cu tine vreau să merg! Ții minte când mi-ai zis, dragoste: "e cea mai frumoasă chestie"? Eu nu rețin, eu fac altele în fiecare zi. Nici nu vreau să spun cuvinte prea mari, te las pe tine s-o faci..eu o să te fac să-mi spui acele cuvinte!

     Fiecare trandafir are spini, fie ca ei să reprezinte toate păcatele: rup eu toți spinii pentru tine, sau vrei să-i rupem amandoi? Nu te las pe tine să te rănești, îi rup eu și pentru tine. Primește trandafirul meu, fii trandafirul meu și eu o să fiu pentru tine tot buchetul. Ții minte când veneam pe neașteptate și îmi spuneai: "nu te cred?!"? Te implor să nu mă crezi niciodată și așa voi veni mereu.. Ai observat, dragoste, că mai mereu pun câte doua puncte? Unul sunt eu, unul tu; și ce uniți suntem. Dragostea nu e un taxi ca să vină la comandă, ci ea se transformă într-un taxi care te duce unde visezi și apoi realizezi.

     Vezi tu, dragoste, sunt atât de sensibil încat tu mă vezi slab, dar sunt atât de puternic încât tu devi slab. Tu ești tabloul la care mă uit si mă minunez zi de zi, ești tabloul meu..eu nu sunt cel mai bun pictor, însă tu să știi că ești tabloul meu. Dragoste, pe tine toți vor să te atingă, însă puțini reușesc cu adevărat...eu am reușit? Normal, tu reușești datorită mie. Ești tot ceea ce nu pot cuprinde în cuvinte, dar ești tot ceea ce pot cuprinde cu inima, ce inimă frumoasă și nebună! Te iubesc atât de mult încât nu poți cuprinde tu în tine. Nu vreau să-mi promiți, tu vreau să-mi juri credință eternă și așa eu mă voi plimba prin rai. Sunt atât de egoist încat nu te împart cu nimeni, oricum iți ajung eu.

     Ai cea mai pătrunzătoare privire pentru că te vad și cu ochii închiși, ai cele mai frumoase buze deoarece le simt și când le privesc, ai cea mai specială inimă pentru că sunt eu o părticică din fiecare. Tu, dragoste, mă ții de mână și când nu merit, tu mă ierți când încă n-am încetat, însă tu mă inspiri când eu expir...din tine m-am născut, cu tine trăiesc și cu tine am să închei. Tu ești a mea, n-am semmat nicăieri, deocamdată...dar acesta e visul meu care acum zâmbește în faşă, să creștem împreună precum doi gemeni, dragoste, precum două suflete pereche. Spune-mi "DA" în fiecare zi și așa va veni ziua când vei spune aceasta în fața tuturor. Dragoste, îmi dau cuvântul, fapta și suflarea pentru tine...

     Însă, acesta este doar un răspuns, creează-ti propriul răspuns! Încetează să explici dragostea, continuă să iubești!

CAPITOLUL I. Viața

     Salut! Vă propun un simplu joc pe care, din punctul meu de vedere, o să-l mai jucați și a doua oară: opriți-vă din orice altceva, dați play acestei casete și citiți rândurile de mai jos care se vor juca intens cu gândurile dumneavoastră.

     Cine este viața? De ce îi stăm în cale? De ce ne opunem cu atâta încleștare? De ce ne batem cu ea de când ne naștem până când vom cunoaște cerul? De ce trebuie să ne luptăm pentru atâtea și atâtea pentru că oricum nu toate sunt corecte. Refrenul vieții doar ne este dat așa...ca să-l simțim...pentru restu', magazinul de realizări așteaptă un vis. Cine îl pornește? Cu siguranță doar gândul tău. Doar corpul tău care aleargă spre ceva-ul de care o să fii mândru. De tine, de tine. De tine de 3 ori! Dacă tu te simți mândru cu cine ești și ce faci, atunci restul din acest roman al vieții e doar scris...

     Oare vom ajunge acolo? Acolo unde ideea doar a fost la colindat și a primit un covrig și trei șuturi in fund? Oare vom fi pregătiți? DA! Pentru că așa suntem făcuți, suntem creați să ucidem ce ne rănește și să iubim tot ce mișcă cu viață, cu suflarea care mângaie nemărginit toate colțurile sufletului. Pianul de glas tresaltă când eu îi ating clapele, văd magia și simt puterea. Și viitorul pe care-l văd prin prezent, unul care te testează zilnic ca pe fotbaliști. Viitorul? El este poarta prin care vom trece doar dacă parcurgem prezentul. Si ce prezent.. Știi cum este la nuntă, cum se aruncă cu tot felul de obiecte purtătoare de noroc spre miri? Așa este și prezentul meu: un drum privilegiat cu suflări magice, un infinit drum.

     Doamne, sper să nu vină nici un tunel căci am luminița. Ochii noștri sunt facuți pentru a simți, nu pentru a vedea. Căci cel ce nu vede, simte atât de puternic lumina vieții printr-un strigăt. Un singur strigăt. Unul. Al doilea e inutil. Să depinzi doar pentru celălalt in viață, așa, dacă vei avea noroc ,va depinde un celălalt pentru tine. Căci, dragostea mea de viață, tu ești ca un pneu: te invârți prin atâtea locuri, înduri și te bucuri atât cu mine încat, la un moment dat, cedezi și explodezi. Ai uitat că suntem o echipă? O echipă mereu învinge, acoperă ce tu nu poți face si greșește unde tu poți repara. O echipă va pierde fie și o singură dată pentru că relația timpului demonstrează că totul trăit cu tine, viațo, ne face să fim doar noi. Noi ne batem, în ultimul timp mai mult eu, ai văzut ce grozav imi merge! Tu fii umărul pe care mă voi pune când o să fiu jos, căci un prieten adevărat ca tine mă va curpinde in brațe când voi fi doar sus. Și așa să faci, nu accept să fiu jos, n-am cum să dau greș...și oricum, tu mă vei corecta. Însă n-o să ai cu ce, iți promit ochii mei căprui.

     Cine ești, viațo, până la urmă? Apari din nimic și dispari in pământ. Dispari când nu mai am forță să mă joc cu tine, apari când nu știu să te țin în priviri. Ai învățat, că dacă mă prinzi sensibil, îți vărs tone de cuvinte și sentimente cât să-ți ajungă și pe o perioadă de secetă. Ai învățat, că dacă mă prinzi nervos, te arunc ca pe ultima monedă. M-ai învățat, iți mulțumesc. Mă știi, mă cunoști. Iți mulțumesc!

     Tu ce mă inveți? Să știi că uneori m-ai învățat prost să-i conduc pe alții spre bine, să le fac bine cât nu aveam eu. Dacă nu cauți în lumea aceasta, nu ești căutat..poate fi lumea și cât un buzunar, în zadar, parcă ar fi rupt...

     Știi unde vreau să te duc? Undeva unde să știm doar noi de noi, să ne ințelegem doar din priviri cum fac legăturile dintre doi oameni după 40 de ani de leagăn reciproc. Să fim acolo pentru că muncim amândoi, tragem cot la cot pentru fiecare sentiment. Chiar dacă pentru unii e un chilipir, doar noi știm cât am tras. Și cât am tras. Și iar am tras. Iți amintești? Mergeam in patru labe și tu mă țineai de scutec, doar din priviri. Acum dai shot-uri cu mine.

     Nu vreau să am alt început. Chiar dacă jumătate am făcut prost, am făcut prost pentru că sunt prostul tău, viațo! Tu mă știi, tu să mă scoți. Însă poți să mă lași puțin singur? Mi-am găsit jumătatea care face cât un întreg. Am glumit, viațo, ia un loc și uită-te cum am crescut, cum m-am făcut: o mână de om cu un suflet de taur. Jur, aș rupe orice pentru ce vreau, aș rupe, serios..serios! Nu vreau să scap de tine, vreau doar să fii scaietele meu pe veci! Ține-te de capu' meu, căci știi..la câtă voință zace in mine, reușitele sunt acum. Azi. Aici, în mine, dar le văd toți, căci am un suflet de te uiți în el ca-n olgindă; însă mă simt doar cei ca mine. Dacă ți se pare că visezi să nu te freci la ochi, viațo!

Tu să-mi spui în fiecare zi cine ești, viațo, cred în tine cum tu crezi in mine. Cine e martor? Este unul undeva, acolo sus, care iși rupe unghiile când avem examene și emoții, când avem o bucurie..o trăiește atât de intens..cam..cât o veșnicie. Vrei un final? E, uite n-o să-l ai. Eu sunt începutul care nu-ți va pune capacul de final niciodată! Tu doar să taci. Și să trăiești, viațo, cu sufletul meu la gură!