Salut! Vă propun un simplu joc pe care, din punctul meu de vedere, o să-l mai jucați și a doua oară: opriți-vă din orice altceva, dați play acestei casete și citiți rândurile de mai jos care se vor juca intens cu gândurile dumneavoastră.
Cine este viața? De ce îi stăm în cale? De ce ne opunem cu atâta încleștare? De ce ne batem cu ea de când ne naștem până când vom cunoaște cerul? De ce trebuie să ne luptăm pentru atâtea și atâtea pentru că oricum nu toate sunt corecte. Refrenul vieții doar ne este dat așa...ca să-l simțim...pentru restu', magazinul de realizări așteaptă un vis. Cine îl pornește? Cu siguranță doar gândul tău. Doar corpul tău care aleargă spre ceva-ul de care o să fii mândru. De tine, de tine. De tine de 3 ori! Dacă tu te simți mândru cu cine ești și ce faci, atunci restul din acest roman al vieții e doar scris...
Oare vom ajunge
acolo? Acolo unde ideea doar a fost la colindat și a primit un covrig și trei
șuturi in fund? Oare vom fi pregătiți? DA! Pentru că așa suntem făcuți, suntem
creați să ucidem ce ne rănește și să iubim tot ce mișcă cu viață, cu suflarea
care mângaie nemărginit toate colțurile sufletului. Pianul de glas tresaltă
când eu îi ating clapele, văd magia și simt puterea. Și viitorul pe care-l văd
prin prezent, unul care te testează zilnic ca pe fotbaliști. Viitorul? El este
poarta prin care vom trece doar dacă parcurgem prezentul. Si ce prezent.. Știi
cum este la nuntă, cum se aruncă cu tot felul de obiecte purtătoare de noroc
spre miri? Așa este și prezentul meu: un drum privilegiat cu suflări magice, un
infinit drum.
Doamne, sper să nu
vină nici un tunel căci am luminița. Ochii noștri sunt facuți pentru a simți,
nu pentru a vedea. Căci cel ce nu vede, simte atât de puternic
lumina vieții printr-un strigăt. Un singur strigăt. Unul. Al doilea e inutil.
Să depinzi doar pentru celălalt in viață, așa, dacă vei avea noroc ,va depinde
un celălalt pentru tine. Căci, dragostea mea de viață, tu ești ca un pneu: te
invârți prin atâtea locuri, înduri și te bucuri atât cu mine încat, la un
moment dat, cedezi și explodezi. Ai uitat că suntem o echipă? O echipă mereu
învinge, acoperă ce tu nu poți face si greșește unde tu poți repara. O echipă
va pierde fie și o singură dată pentru că relația timpului demonstrează că totul
trăit cu tine, viațo, ne face să fim doar noi. Noi ne batem, în ultimul timp
mai mult eu, ai văzut ce grozav imi merge! Tu fii umărul pe care mă voi pune
când o să fiu jos, căci un prieten adevărat ca tine mă va curpinde in brațe
când voi fi doar sus. Și așa să faci, nu accept să fiu jos, n-am cum să dau
greș...și oricum, tu mă vei corecta. Însă n-o să ai cu ce, iți promit ochii mei căprui.
Cine ești, viațo,
până la urmă? Apari din nimic și dispari in pământ. Dispari când nu mai am
forță să mă joc cu tine, apari când nu știu să te țin în priviri. Ai învățat,
că dacă mă prinzi sensibil, îți vărs tone de cuvinte și sentimente cât să-ți
ajungă și pe o perioadă de secetă. Ai învățat, că dacă mă prinzi nervos, te
arunc ca pe ultima monedă. M-ai învățat, iți mulțumesc. Mă știi, mă cunoști.
Iți mulțumesc!
Tu ce mă inveți? Să
știi că uneori m-ai învățat prost să-i conduc pe alții spre bine, să le fac
bine cât nu aveam eu. Dacă nu cauți în lumea aceasta, nu ești căutat..poate fi
lumea și cât un buzunar, în zadar, parcă ar fi rupt...
Știi unde vreau să te
duc? Undeva unde să știm doar noi de noi, să ne ințelegem doar din priviri cum
fac legăturile dintre doi oameni după 40 de ani de leagăn reciproc. Să fim
acolo pentru că muncim amândoi, tragem cot la cot pentru fiecare sentiment.
Chiar dacă pentru unii e un chilipir, doar noi știm cât am tras. Și cât am
tras. Și iar am tras. Iți amintești? Mergeam in patru labe și tu mă țineai de
scutec, doar din priviri. Acum dai shot-uri cu mine.
Nu vreau să am alt
început. Chiar dacă jumătate am făcut prost, am făcut prost pentru că sunt
prostul tău, viațo! Tu mă știi, tu să mă scoți. Însă poți să
mă lași puțin singur? Mi-am găsit jumătatea care face cât un întreg. Am glumit,
viațo, ia un loc și uită-te cum am crescut, cum m-am făcut: o mână de om cu un
suflet de taur. Jur, aș rupe orice pentru ce vreau, aș rupe, serios..serios! Nu
vreau să scap de tine, vreau doar să fii scaietele meu pe veci! Ține-te de
capu' meu, căci știi..la câtă voință zace in mine, reușitele sunt acum. Azi.
Aici, în mine, dar le văd toți, căci am un suflet de te uiți în el ca-n
olgindă; însă mă simt doar cei ca mine. Dacă ți se pare că visezi să nu te
freci la ochi, viațo!
Tu să-mi spui în
fiecare zi cine ești, viațo, cred în tine cum tu crezi in mine. Cine e martor? Este
unul undeva, acolo sus, care iși rupe unghiile când avem examene și emoții,
când avem o bucurie..o trăiește atât de intens..cam..cât o veșnicie. Vrei un
final? E, uite n-o să-l ai. Eu sunt începutul care nu-ți va pune capacul de
final niciodată! Tu doar să taci. Și să trăiești, viațo, cu sufletul meu la
gură!
